Când fiica mea Azaleea s-a născut, am fost invadată de sentimente de iubire pentru ea. Azaleea mi-a dilatat sufletul punând în el toată iubirea din lume! Da, îmi ador copilul, felul în care respiră aerul, felul în care strănută, mirosul ei de lapte, fața ei dulce, zâmbetele ei fermecătoare, strălucirea ei. O iubesc pe ea!
Când mama este rece, distantă, nemulțumită de ea însăși, hipercritică sau crudă sau când este inconsecventă în relația cu sine - când se iubește, când se judecă fără milă, fetița învață lecții nefericite despre lume și, din păcate, despre ea însăși.
Dinamica relațiilor de astăzi este diferită de cea a anilor trecuți. În zilele noastre, trendul de conexiune al partenerilor vorbește de întâlniri pe nevăzute, întâlniri în mediul online, relații la distanță... În acest context, mai poate fi vorba de coerență? Dacă nu o mai putem implica atât de mult în etapa de început a unei relații, mai este la fel de importantă? Poate afecta, în timp, stabilitatea unei relații?!
