La începutul călătoriei prin viață, fetița prinde prima bucățică din ea însăși, în oglinda în care se privește mama ei.
Când mama este rece, distantă, nemulțumită de ea însăși, hipercritică sau crudă sau când este inconsecventă în relația cu sine – când se iubește, când se judecă fără milă, fetița învață lecții nefericite despre lume și, din păcate, despre ea însăși.
Când privirea mamei este caldă, iubitoare, când chipul ei este senin, fetița simte cum toată energia lumii vine să o înconjoare ca într-un scut magic. Nimic rău nu poate ajunge la fetiță, când universul mamei sale este construit să reziste.
Privind chipul mamei sale, proiectat în oglindă, micuța învaţă ce înseamnă IUBIREA – să iubești și în același timp să fii iubibil. Acest sentiment de a fi demn de iubire, de a primi necondiționat afecțiune, atenție, înțelegere, de a fi văzută și auzită, devine piatra de temelie pe care-și construiește fetița, cel mai devreme, sentimentul de sine și-i oferă energie tămăduitoare cât pentru o viață întreagă.
-Tu, mamă de fetiță, când te privești în oglindă, repetă cuvintele „..la începutul călătoriei prin viață, fetița mea prinde prima bucățică din ea însăși, în oglinda în care mă privesc eu, mama ei”.
by rallou.comanesco